Determinarea dacă hârtia de ambalare a devenit umedă se poate face observându-i aspectul, atingând-o și testându-i performanța. Semnele cheie includ înmuierea, deformarea, ondularea materialelor imprimate sau decolorarea culorilor.
Iată câteva metode simple și eficiente:
Aspect: Hârtia umedă de ambalaj poate părea ternă, lipsită de luciu, are ușoare pete de apă sau pete de mucegai, iar culoarea ei poate fi gălbuie sau cenușie, pierzându-și claritatea inițială. Dacă marginile hârtiei dezvoltă o „margine ciufulită” (margini ondulate și un centru concav), este un semn tipic de absorbție și deformare a umezelii.
Atingere: Hârtia uscată se simte crocantă și elastică, revenind rapid înapoi când este apăsată ușor. Hârtia umedă se simte moale, lipicioasă sau umedă, nu are rezistență atunci când este strânsă și se poate chiar șifona sau rupe cu ușurință.
Simțiți: ascultați sunetul: ridicați o bucată de hârtie și scuturați-o sau îndoiți-o rapid. Hârtia uscată va scoate un sunet clar „shh”; hârtia umedă va scoate un sunet plictisitor, aproape tăcut. Acesta este un indicator senzorial important al conținutului de umiditate al hârtiei.
Test de utilizare: În timpul tipăririi sau ambalării, dacă observați că hârtia se blochează ușor, materialul imprimat se ondula, cerneala aderă neuniform sau culoarea se estompează, este probabil din cauza expansiunii fibrelor și modificărilor tensiunii superficiale cauzate de umiditate.
Testare profesională (opțional): pentru achiziții în vrac sau scenarii cu cerințe ridicate-, metoda Cobb poate fi utilizată pentru a testa absorbția de apă a cartonului. Această metodă cuantifică rezistența la umiditate prin măsurarea cantității de apă absorbită pe unitatea de suprafață. Este utilizat pe scară largă în inspecția calității cartonului ondulat și poate determina cu precizie rezistența la umiditate.
